Cine suntem și ce credem

Biserica Evanghelică Română își are începuturile într-o trezire spirituală care a prins contur în sânul Bisericii Ortodoxe, în anii 1920-1924, prin preotul Teodor Popescu și a teologului Dumitru Cornilescu. În mărturiile vremii, cei doi descriu o frământare profundă: dorința de a vedea o credință vie, întemeiată pe Scriptură, nu doar o viață religioasă formală.
Din această înnoire lăuntrică s-a născut o predicare centrată pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal, însoțită de studiu biblic și de răspândirea de literatură creștină. Deși au întâmpinat opoziție și au fost excluși din bisericile tradiționale, acești credincioși au continuat să se adune, să se roage și să-și întărească credința în mijlocul încercărilor.
Astăzi, Biserica Evanghelică Română este o comunitate vie de credincioși, care dorește să trăiască o viață după voia Lui, împărtășind și altora Vestea Bună a Domnului nostru Isus Hristos. Ne străduim să rămânem fideli învățăturii biblice și să fim o lumină în societatea noastră, aducând speranță și mângâiere celor din jur.
Ne bazăm viața și credința noastră pe Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru personal.
Punem Sfânta Scriptură în centrul credinței și al vieții noastre, căutând să o înțelegem și să o aplicăm în fiecare zi.
Suntem o comunitate de credincioși care se adună pentru a se sprijini reciproc, a se ruga împreună și a crește în credință.
Ne angajăm să împărtășim vestea bună a Domnului nostru Isus Hristos cu cei din jur, atât prin cuvinte, cât și prin fapte.

Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu viu și adevărat. El este Creatorul tuturor lucrurilor văzute și nevăzute, Susținătorul și singurul lor Stăpânitor. El este Atotputernic (Omnipotent), Atotcunoscător (Omniscient), prezent pretutindeni (Omniprezent), Infinit, Veșnic, Neschimnbător (Imuabil). El este invizibil în esența, ființa și substanța Sa, este desăvârșit în toate atributele Sale și conduce cu suveranitate absolută întreaga Sa Creație.
Acest Dumnezeu unic există veșnic în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Aceste trei Persoane sunt veșnice și au în egală măsură aceeași esență dumnezeiască.
Tatăl este sursa și originea tuturor lucrurilor, Fiul este Cuvântul lui Dumnezeu care s-a făcut trup și a locuit printre noi, iar Duhul Sfânt este Mângâietorul care ne călăuzește în adevăr și ne întărește în credință.
Biblia - Vechiul și Noul Testament - este Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu pentru om, scris prin inspirația Duhului Sfânt. El este singura lumină și călăuză, descoperirea completă a voii lui Dumnezeu referitoare la mântuire, și singura autoritate pentru închinare și viață. Cuvântul lui Dumnezeu este desăvârșit. Nimeni nu are dreptul să schimbe în vreun fel conținutul Cuvântului lui Dumnezeu.


Domnul Isus Hristos este din veșnicie Unicul Fiu născut din Tatăl, Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al omului.
Domnul Isus Hristos S-a întrupat prin puterea Duhului Sfânt și S-a născut ca Pm prin fecioara Maria, a trăit pe pământ o viață de ascultare deplină de Tatăl și a murit pentru păcatele noastre în zilele lui Ponțiu Pilat, a fost îngropat și a înviat a treia zi supă Scripturi, S-a înălțat la cer și stă la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi, va veni din nou pentru răpirea Bisericii Sale de pe pământ, pentru judecata lumii și pentru instaurarea împărăției păcii și a dreptății pe pământ. El este Judecătorul celor vii și al celor morți.
Mântuirea este lucrarea prin care Dumnezeu, în temeiul jertfei Domnului Isus, iartă pe păcătoși, le schimbă din temelie viața și le asigură un loc în cer pentru veșnicie.
Mântuirea este deplină, desăvârșită, veșnică și se primește prin harul lui Dumnezeu, fără vreun merit din partea omului. Faptele bune, ca și trăirea unei vieți sfinte, sunt roade ale mântuirii.
Singurul mijloc de mântuire oferit de Dumnezeu tuturor oamenilor este Domnul Isus Hristos, răstignit pentru păcatele noastre și înviat pentru nerpirhănirea noastră.
Mântuirea o au toți cei ce, în mod personal, prin pocăință și credință primesc pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn. Cei credincioși se bucură de siguranța acestei mântuiri, mulțumind, slăvind pe Mântuitorul și trăind în sfințenie ca oameni mântuiți.
Pocăința care duce la mântuire este schimbarea felului de a gândi cu privire la Dumnezeu, la păcat și la tine însuți.
Credința este darul lui Dumnezeu oferit oamenilor prin Cuvânt, și înseamnă primirea de către păcătoși a harului pe care-L oferă Dumnezeu în Domnul Isus, spre mântuire și viață veșnică.


Toți credincioșii născuți din nou, începând de la coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii și până la venirea din nou a Mântuitorului pentru răpirea Bisericii, alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu, Mireasa Domnului Isus Hristos, sau Trupul Lui.
Capul Bisericii este Domnul Isus Hristos, Biserica este zidită pe temelia pusă de apostoli și proroci, și care este Domnul Isus Hristos.
Fiecare credincios, fără deosebire de rasă, naționalitate sau grad de cultură, născut din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, face parte din Biserică.
Autoritatea în Biserică o are Domnul Isus Hristos prin Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt.
În Biserică, toți credincioșii sunt frați, egali în drepturi și îndatoriri, indiferent de rasă, naționalitate, clasă socială, educație sau pregătire profesională. În Biserică nu sunt grade ierarhice. Cei ce exercită anumite slujbe sunt slujitori ai bisericii, nu stăpâni care să poruncească.
Viitorul este în mâna lui Dumnezeu și ne este descoperit în Sfânta Scriptură.
Domnul Isus va veni din nou ca să-Și ia Biserica înainte de necazul cel mare și înainte de arătarea Lui ca Împărat al înpăraților și Domnul domnilor.
După ce Domnul Isus Îli ia Biserica Sa, pe pământ urmează un lanț de judecăți din partea lui Dumnezeu pentru cei ce n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.
Credincioșii răpiți la venirea Domnului, vor fi totdeauna cu Domnul. Martirii din timpul necazului cel mare înviați, împreună cu cei găsiți în viață la arătarea Domnului Isus ca Împărat, vor împărăți o mie de ani cu Domnul Isus. Satana va fi legat și aruncat în adânc pentru o mie de ani.
După împărăția de o mie de ani va avea loc judecata de apoi. Toți morții care n-au înviat până la împărăția de o mie de ani vor învia pentru judecata de apoi, care va avea loc în fața scaunului de domnie mare și alb, pentru osânda veșnică.
